Producătorii trebuie să se ocupe de diferite probleme atunci când produc LED-uri. Deoarece componentele electrice trebuie integrate, becurile cu LED-uri sunt supuse temperaturii si stresului chimic in timpul fabricatiei.
Temperaturile de vârf în timpul sudării se pot apropia chiar și de 260 de grade C, pe care LED-ul nu le va atinge pe parcursul duratei sale de viață. Datorită substanțelor chimice utilizate în timpul sudării, LED-urile sunt, de asemenea, supuse la stres chimic, ceea ce obligă producătorii să folosească cel mai durabil material posibil. Deoarece ceramica este atât de rezistentă la căldură și aproape complet inertă din punct de vedere chimic, suportul din plastic al LED-urilor de putere, de exemplu, a fost înlocuit cu ceramică.
Materialul care răspunde cel mai bine în ceea ce privește stabilitatea optică pentru a proteja fosforul, care este esențial pentru transformarea LED-ului albastru în lumină albă, este siliconul. Siliconul este susceptibil la unii agenți chimici, inclusiv compuși organici volatili (COV), în ciuda faptului că este foarte rezistent la căldură, agenți chimici și oxidare.
Unele dintre aceste substanțe ar putea fi deja prezente în timpul procesului de fabricație, în timp ce altele ar putea fi prezente în zona în care va fi instalat LED-ul. De exemplu, vopselele de lac utilizate în unele unități de producție pot conține substanțe care, în ciuda faptului că sunt în mare parte eliminate de hotele de aspirație, tind să se depună în sus și spre tavan, unde sunt instalate lumini.
